Idee buna, executie discutabila

lexicolul

Lexiconul Inutilitatii. O colectie de ganduri pe teme diferite, care atinge in primul rand modul de viata modern, cu multe trimiteri la societatea germana. Unele idei sunt interesante,  Alexander incercand sa identifice acele realitati care nu-si au o ratiune de-a fi prea serioasa. Utila? Relevanta? Printre ele se afla… pauzele de masa de la lucru (aici sunt de acord. Nu fac decat sa rupa ritmul muncii si sa ingreuneze orice miscare, intelectuala ori fizica), rituri funerare (o cunostinta din Cluj se arata mereu indignata de complexitatea obiceiurilor de inmormantare din Bucuresti, care nu-si justifica timpul si nici resursele), parteneriate (referindu-se la tendinta actuala de-a ne considera iubitii si iubitele parteneri si patenere, ca intr-o afacere incheiata printr-un contract verbal), si multe multe altele.  Toate in ordine alfabetica.

Cartea nu-i rea, mi se pare ca multe teme abordate sunt fortate, chiar si sub pretextul ironiei sau, mai rau, a necesitatii de-a epuiz alfabetul. Iar dezvoltarea lor e prea puerila pe alocuri, ca o revolta adolescentina nu o analiza surprinzatoare.

Cu toate astea, cu siguranta in viata fiecaruia sunt lucruri complet inutile- de la obiecte pana la comportamente, atitudini, obiceiuri. Problema este de-a defini termenul de inutilitate. Incepand o noua lectura, “In cautarea elegantei”, in care am descoperit, ca o mica revelatie, frumusetea notiunii de eleganta, al carei atribut depinde in egala masura de ceea ce NU este (lipsa, inexstenta). O renuntare, o descotorosire de acele lucruri inutile din viata, ar putea aduce un plus de eleganta existentei.

keshavjee_shafique-regele_inteleptul_si_bufonul-6976

A doua carte este Regele, inteleptul si bufonul. Fermecatoare tema… intr-o noapte, cei trei au un vis incarcat de mesaje si simboluri greu de inteles, dar din care simte fiecare o amenintare, personala, si chiar mai mult de-atat. In urma visului, ei stabilesc un concurs, un fel de Jocuri Olimpice, invitand cate un reprezentant al fiecarei mari religii (un catolic, un evreu, un budist, un hindus, un musulman) si un ateu, pentru a-si prezenta credinta. In urma acestui concurs aveau sa desemneze religia care va completa si impulsiona viata enoriasilor, buna, confortabila, dar lipsita de vreun sens superior.

Si fiecare capitol este dedicat dezbaterilor. Pe fundal se naste si-o mini poveste romantico-politista, total anapoda, dupa parerea mea.

Daca as fi citit mai mult din personalitatea personajelor, si mai putin din discursuri lor, ar fi fost o lectura chiar frumoasa. Bufonul plat si anost, inteleptul intelept doar din descriere, iar regele… inexistent.

Dar o intrebare ramane, noi ce-am fi ales, daca n-am fi fost alesi deja?

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s