Equus (’77)

Equus-1977-front

Un film inteligent, aspru, cu un subiect tulburator si actori care au dus scenariul dincolo de dialogurile profunde.

Este un film incomod mai ales pentru cei care se ocupa de “normalizarea” celor care nu intra in tiparele normale, care la un moment dat au iesit pur si simplu din graficul in care societatea ne constrange sa ne incadram. E un film care daca ar fi fost facut in 2000 probabil s-ar fi concentrat exclusiv pe latura patologica a intamplarilor. Cu o incarcatura emotionala si psihologica foarte mare, ca orice film bun, perspectiva interesanta din care este privit cazul unui adolescent care mutileaza caii pe care pana atunci ii ingrijea, cea a psihiatrului, dezvaluie cele mai mari conflicte si frici ale specialistilor in psihiatrie si pshologie, acelea ca, prin interventia lor, stirbesc individualitatea, modeleaza dupa canoane schimbatoare psihicul unor oameni fragili, punand mai presus de intelegerea modului lor de-a gandi nevoia de a-i aduce incet de la capetele indepartate ale curbei lui Gauss, catre centru… acolo unde se afla multimea. Acolo unde lucrurile sunt clare.

O alta temere pe care orice specialist din domeniile astea o are este aceea ca la un moment dat se va confrunta cu un caz care ii va pune la indoiala principiile, metodele, si mai mult, insasi ratiunea de-a exista ca profesionist. Si mai ales, intrebarea “De ce eu? De ce mie?”- cea mai grea intrebarea pe care un client sau un pacient le-o poate pune.

 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s