Meanwhile in Cairo

Pentru un “caliubitor”, cum ar spune un prieten strain de limba romana dar care-a surprins bine esenta lucrurilor, pasiunea pentru cai este undeva la granita dintre gratie si disperare. Gratie din momentul in care il poate fotografia, atinge si mangaia in voie, si pana cand se suie pe el, iar disperare cand se da jos si isi ia la revedere, asteptand sa stranga bani pentru viitoarea sedinta de calarie.

Situatia cluburilor de echiatie, din perspectiva numarului lor in crestere din ultima perioada, este incurajatoare, situatia materiala a pasionatului de rand e jalnica. O sedinta de calarie de 45 de minute porneste de la 80 de lei. Rapid iti dai seama ca una pe saptamana nu e de ajuns pentru a invata ceva, dar mai multe te-ar cocosa de bani. Echipamentul? Costisitor chiar si la cele mai ieftine preturi: toca, chapi, cizme, pantaloni, manusi.

Dar este extrem de greu ca, odata ce apuci pe drumul asta, sa te intoric, sa zici:am facut-o si pe asta, macar stiu cum e. Este aproape imposibil sa iti mai imaginezi un weekend in care nu simti miros de piele de cal, nu mangai un bot curios, nu striga cineva la tine, de jos: Ia scara la varf, tine calcaiele jos, ia darlogii in mana! (am zis bine “aproape imposibil”- de cele mai multe ori calitatea indoielnica a oamenilor te determina sa-ti reconsideri prioritatile)

In timp ce bani multi se investesc in cluburi hipice, oameni cu bani se dau pe cai scumpi si oameni iubitori incearca sa petreaca atat cat e posibil de mult timp cu caii, in Cairo, Egitp, exista aceasta asociatie, Prince Fluffy Kareem, care face minuni!

Pe contul lor de Facebook au strans de-a lungul timpului zeci de povesti- majoritatea de succes- ale cailor de povara care au fost salvati de membrii acestei organizatii care-a crescut si are din ce in ce mai multi sustinatori. Exista mai multe modalitati prin care organizatia poate fi ajutata, si implicit caii de care se ocupa (cai, camile, magari): donatii singulare, donatii sub forma de abonament, sau pur si simplu te poti oferi sa acoperi o parte sau toate cheltuielile ingrijirii calului pe care ti l-ai ales. O poti face singur sau impreuna cu alti oameni. Solutii exista, mai trebuie hotarare.

Aici este povestea in imagini a iepei Susu. Rasfoind intr-o noapte postarile lor, nici nu mi-am dat seama cand s-a facut 4 dimineata si se anunta deja ziua de munca. Asta si datorita faptului ca cei care scriu pe contul asociatiei sunt chiar aceia care se si ocupa de cazuri, sfidand legile marketingului, ca sa vezi! demonstrand inca o data ca o asociatie se infiinteaza din pasiune si niciodata nu vei putea angaja un om din exterior care sa vorbeasca mai bine decat a-i face-o tu despre munca ta. Daca nu stii sa spui povestea, inveti, repeti, pana iti iese bine.

10570395_772637222782089_8960165432181442051_n

 

 

Lupta apriga: ori eu ori ea

N-am cu cine altcineva sa ma lupt la ora 1 noaptea inainte de-o zi de munca decat cu o carte.

Daca mi-ar fi spus cineva ca cea cu care ma razboiesc acum, cartea “Carantina” de Greg Egan e considerata hard-s.f., probabil ca nu m-as mai fi apucat de ea. Imi recunosc limitele cand vine vorba de iginerii complicate, cu prea multa matematica si fizica in spate. Pe de alta parte, limbajul mecanicii cuantice, cu unde, stari probabile si colapsari ale realitatilor e foarte aproape de wordporn pentru mine. E chiar incitant ca de 20 de pagini sa citesti ceva ce vag intelegi, dar sa-ti placa stiind ca daca apoi ai vrea sa spui sau sa scrii cateva cuvinte despre ce citesti n-ai sti nici de unde sa incepi nici cu ce sa termini.

Greg-Egan_Carantina

Cu toata confuzia si frustrarea de-acum, cartea mi-a adus aminte de-o perioada foarte frumoasa din al doilea an de facultate, cand cautam cu entuziasm ocazii de-a colabora for free cu oricine si-ar fi dorit un ucenic muncitor si curios. Asa am nimerit la doi oameni interesanti, Roxana Zubcov si Corneliu Sofronie, care au scris despre psihologia cuantica. Stiu c-am fost cucerita instantaneu de teoriile lor cu privire la intelegerea si testarea personlitatii si viziunea complet noua pe care au adus-o in legatura cu posibilitaqtea de predictie a comportamentului uman, pornind de la teorii precum teoria haosului sau efectul fluturelui. Desi n-am continuat colaborarea- era prea s.f. pentru mine atunci :))), iata ironie – am ramas c-o carte pe care de mult mi-am propus s-o recitesc din care sper ca acum sa inteleg si sa aplic mai multe.

 

Vreme buna de…

… luat o cutie de lemn

20140514_192729

ales cel mai frumos cal din servetele!

20140514_192741

 

decupat servetelul cu o forfecuta neascutita, necorespunzatoare dar suficienta, aplicat tehnica, si …

20140514_194750

La final dispozitia e mai putin ploioasa!

Doua lucruri despre Comic Con

Primele si ultimele chestii care au meritat drumul pana la Romexpo si constientizarea faptului ca traseul de la poarta si pana la “hala” e un fel de Golgota cand e caldura si bate soarele in crucea pe care-o cari in spinare. Devine grea… tot mai grea.

1. Am vazut pentru prima data o Imprimanta 3D la lucru,

in timp ce de cateva saptamani am auzit o gramada de lucruri despre inovatiile cu aceasta tehnologie. Daca nu era prea mare agitatia la standul celor de la 24pe7 agasam mai mult amabilitatea celor de-acolo pentru a-mi explica, asa, in detaliu, cuuuum functioneaza si ce chestii misto poate face. Asa, m-am multumit cu experienta directa de-a vedea imprimanta si cu un mic suvenir, un semn de carte.

Ce poate fi mai potrivit pentru a tine paginile unei carti SF decat un semn de carte creat de o Imprimanta 3D?

20140511_230247   20140511_230333   20140511_131300

2. Warhammer

Un stand mare, cu piesele jocului prezentate foarte frumos, cu jucatori si cu… oameni care pictau figurinele! Mi se pare o idee extraordinara, sa imbini placerea unui boargame cu experienta crearii propriilor personaje! Mi-au mai placut stadurile cu boardgameuri, chiar aveai de unde alege, si a fost haios sa vad atatia oameni stan la mese si jucandu-se.

20140511_132105   20140511_132027   20140511_132035

Cocluzie: Comic Con, one time event.

 

Parada Junilor (Brasov)

As fi regretat teribil daca nu m-as fi dus anul asta la Brasov pentru a vedea caii defiland (in cadrul unui festival cu traditie, dar punctul de interes pentru mine au fost caii), iar motivul este faptul ca altfel as fi trait cu senzatia ca e o chestie super faina, parandu-mi rau ca am ales confortul unei duminici lenese “facand nimic” in detrimentul unei calatorii cu masina de 6 ore si a unei sederi prea scurte pentru a fi relaxanta.

Caii au fost frumosi, calaretii, junii, tantosi, lumea foarte multa, vremea frumoasa.

DSC_0321

Asta la primele poze cu zoom maxim peste capetele oamenilor.

De la distanta, insa, lucrurile stau putin diferit.

Calareti de ocazie, cai necunoscuti

O parte din calaretii care au defilat nu erau proprietarii cailor si nici nu  aveau experienta in a calari. A nu cunoaste calul destul de bine te expune si pe tine si pe cei din jur la niste situatii imprevizibile care pana si pe stapan (e ciudat sa spun asta despre un cal, ca are stapan) il depasesc de multe ori. Si, ce face un calaret mai putin experimentat cand e calare pe un cal poate mai temperamental, poate tensionat de ce simte in jurul sal? Trage de darlogi, smucind zabala, provocand si mai multa tensiune. Calul va dori sa se elibereze de aceasta tensiune, asa cum poate. Poate se va opri, poate va merge in lateral, poate va ridica speriat capul sau chiar cabra.

DSC_0312

Potcoavele cailor nu-s pentru asfalt

Daca adaugi la aceast context multimea dornica sa stea cat mai aproape si sa prinda poza perfecta, copiii mici care tipa si un asfalt pe care copitele aluneca atat de usor, ai datele complete pentru o parada care poate incepe bine, dar se poate sfarsi prost.

DSC_0327

Decizii

Unii dintre juni au ales ca proprietarul calului sa defileze alaturi de ei, tinand calul de capastru sau fiind in preajma lui, altii la fel de cumpatati au ales sa nu porneasca in trap, ci sa tina un pas calm, in siguranta si pentru ei si pentru spectatori. Si, bineinteles, altii au ales celelalte variante, una dintre ele fiind sa se opreasca cu spatele la oameni la doar 20 de centimetri. Lucrul deloc de dorit… Calul este frumos la un capat si periculos la celalalt. Ghiciti care.

DSC_0294      DSC_0295

Ce cal naravas!

Asta vad oamenii cand observa un cal fornaind, agitat, mergand alertat in toate directiile numai drept nu. O fi naravas, dar trebuie sa ne gandim ca pentru astfel de defilari nu sunt alesi chiar cei mai naravasi cai. Da, e frumos sa-i vedem ambalati, turati, cu narile marite si muschii incordati, dar uitam ca astea sunt semnele unui animal care se pregateste sa o zbugheasca pentru ca se simte in pericol. Iar caii se pricep tare bine la a se speria si a fugi, in libertate fiind singura lor aparare fata de situatii care i-ar pune in pericol.

Cu toate astea… ramane ceva ce trebuie continuat!

Iar motivele sunt istoricul acestei parade, faptul ca avem ocazia sa admiram oameni mandri pe cai deosebiti, exemplare superbe, pe care altfel poate n-am avea cum sa le vedem, si pentru ca este grozav sa vezi atata lume adunata pentru acelasi lucru, comportandu-s decent, fara exagerari, extravagante, cu precautie in preajma unor animale frumoase dar imprevizibile. Atata precautie cat poate avea o masa de mii de oameni inghesuiti pe marginea unui drum sau intr-o piata neincapatoare la astfel de evenimente.

DSC_0338

Este un eveniment de trait o data pentru oricine indrageste festivalurile. Pentru iubitorii si pasionatii de cai, experienta 1 la 1, in conditii de siguranta si chiar si cu un aparat foto prin preajma este mult mai imbucuratoare.

 

Dreamhack 2014 – Deloc rau! Ba chiar bun

Am o curiozitate bolnava de-a vedea fetele multor cunoscuti cand le voi spune ca am fost la Dreamhack (Ce-i ala?!) adica la ceva unde se strang gameri si pasionati de gaming (Adica jocuri pe calculator?), se joaca si castiga iar publicul chiar vizioneaza cu interes meciurile (Cum? Meciuri ca la fotbal?). Probabil va fi privirea aia… surprinsa, dezgustata si in acelasi timp interesata de felul in care s-ar putea derula un astfel de eveniment. Priceless.

Nu credeam ca dupa perioada de joaca din liceu si facultate, cand intre pauzele de iesit afara si alte activitati sociale, ma jucam Diablo II, Warcraft si Neverwinter Nights, va mai urma o perioada in care voi redescoperi gamingul online. Asa a fost cu sistemul Steam, cu Dota 2 si chestiile noi care se “poarta” acum, care, desi nu m-au prins ca in vremurile alea (era si culmea sa o faca), mi-au aratat ca odata ce fain e sa te joci si ce varietate mare de jocuri exista, va fi mereu o alta forma de relaxare, la indemana oricand.

Free-Dota-2-Wallpaper

Dupa ce am vazut un documentar despre cei mai buni jucatori de Dota din prezent, Free to play, chiar m-am gandit serios ca mi-ar placea tare mult sa vad si sa simt atmosfera la un astfel de eveniment,  cum e sa asisti alaturi de alti oameni la jocuri de care altfel te bucuri doar din fata calculatorului si intre patru pereti. free-to-playIar DreamHack a avut un perfect timing, pentru ca daca trecea perioada de curiozitate, cred ca nu mai eram atenta la evenimente de genul asta.

Si cam asa am ajuns eu azi la prima zi din DreamHack, care s-a tinut la Sala Polivalenta… 😀

Impresii

Oameni. Neasteptat, foarte multa lume. Foarte multa. Polivalenta era plina- si pe-afara si pe dinauntru. Oameni foarte tineri dar nu numai, majoritatea baieti si barbati, si presarate ici-colo cateva fete, ca niste condimente bune care fac o mancare excelenta. Parte dintre ele sustinatoare ale prietenilor, altele chiar interesate si habarniste. Eu am fost intr-o categorie middle.  😀 Publicul decent, educat, fiecare pe treaba si curiozitatea lui. N-am sesizat priviri dubioase, organizatori prea bagareti care sa-ti sufle in ceafa. Totul foarte smooth, foarte natural… si energic. Oameni multi, calculatoare multe.

20140426_150601

Organizare. Ori Polivalenta a fost prea mica iar organizatorii au subestimat participarea, ori spatiul n-a fost totcmai bine gestionat. Standuri ale sponsorilor, Intel, Asus, firme de accesorii de gaming, Secret Shopul de la Dota, care a fost full tot timpul de cumparatori (cred si eu, avand preturi decente la tricouri si alte accesorii), si multe sectoare in care se puteau juca Dota, League of Legends si Warcraft, care fiecare avea publicul lor. Nu stiu prea multe despre modul in care au fost organizate competitiile si ce-a presupus fiecare, pentru ca sunt, pana la urma, o admiratoare de la distanta si nu foarte bine informata. M-am bucurat de un stand mic de BoardGames, care avea chestii interesante dar am calculat eu ca le-as putea gasi foarte bine si online. Iar ingramadeala era atat de mare ca n-aveai timp sa te gandesti daca vrei cu adevarat un joc sau altul.

Experienta. A fi spectator la jocuri online e chiar o chestie interesanta! Am asistat la doua partide de Dota 2, intre Alliance si Cloud 9, tinand cu ultimii din singurul motiv c-aveau un roman in echipa. Au fost vreo 90 de minute chiar tensionante si amuzante in acelasi timp. Mi s-a parut foarte interesanta contributia comentatorilor live, dintre care, preferatul meu, Pasarel, a facut chiar o treaba buna in a explica strategia jucatorilor. 😀 Asta si pentru ca il chema Pasarel. Dar spectatorii au fost cei mai amuzanti cand a venit vorba de sustinut echipe si explicat jocul… Foarte mult entuziasm!

20140426_133135

20140426_141446